Un ecosistem esențial pentru clima planetei este în pericol
Bazinul Congo, cunoscut drept „plămânii Africii”, reprezintă cel mai mare rezervor terestru de carbon din lume. Timp de milenii, mlaștinile și turbăriile sale au absorbit cantități uriașe de carbon, jucând un rol crucial în reglarea climei globale. Însă, un studiu recent publicat în revista Nature Geoscience aduce vești îngrijorătoare: două lacuri din această regiune, Lacul Mai Ndombe și Lacul Tumba, eliberează acum carbon sub formă de dioxid de carbon (CO2), un gaz cu efect de seră. Cercetătorii estimează că până la 40% din acest carbon provine din turbăriile antice ale bazinului, ridicând semne de întrebare asupra stabilității acestui ecosistem vital.
De ce este Bazinul Congo atât de important?
Deși ocupă doar 0,3% din suprafața terestră a Pământului, turbăriile din Bazinul Congo stochează aproximativ 30 de miliarde de tone de carbon. Aceasta reprezintă o treime din cantitatea totală de carbon stocat în turbăriile tropicale din întreaga lume. Până acum, oamenii de știință credeau că acest carbon va rămâne sechestrat pentru milenii, însă noile descoperiri sugerează că situația s-ar putea schimba.
Travis Drake, biogeochimist la ETH Zürich și autorul principal al studiului, explică că există două posibile scenarii. Primul este unul natural, în care turbăriile eliberează carbon vechi, dar îl înlocuiesc cu carbon nou, menținând un echilibru. Al doilea scenariu, însă, este mult mai alarmant: schimbările climatice și activitățile umane ar putea destabiliza sistemul, ducând la pierderea accelerată a carbonului stocat.
Cum ajunge carbonul în atmosferă?
Pentru a înțelege fenomenul, cercetătorii au navigat pe râul Fimi, un afluent al râului Kasai, până la Lacul Mai Ndombe. Lacurile Mai Ndombe și Tumba sunt lacuri mari, puțin adânci, cu apă neagră, înconjurate de păduri mlăștinoase și turbării groase. Termenul „apă neagră” se referă la concentrația ridicată de materie organică dizolvată, care conferă apei o culoare închisă, asemănătoare ceaiului.
Analizând mostre de apă, echipa a descoperit că 39% din carbonul din Lacul Mai Ndombe și 40% din cel din Lacul Tumba provine din turbării. Acest lucru indică faptul că descompunerea turbăriilor vechi contribuie semnificativ la emisiile de CO2. Estimările sugerează că doar Lacul Mai Ndombe eliberează peste 150 de gigatone de carbon antic în atmosferă în fiecare an.
Care sunt cauzele acestui fenomen?
Mecanismul exact prin care carbonul este eliberat rămâne neclar, dar cercetătorii suspectează că microbii joacă un rol cheie. Aceștia descompun carbonul stocat în turbării, transformându-l în metan printr-un proces numit metanogeneză. Metanul rezultat călătorește apoi prin sol către lacuri, unde reacționează cu oxigenul, formând CO2. Deși există dovezi care susțin această teorie, cercetătorii trebuie să investigheze în continuare dinamica internă a turbăriilor pentru a confirma pe deplin această cale.
Schimbările climatice ar putea accelera acest proces. Creșterea temperaturilor globale duce la secete mai frecvente și prelungite, care usucă parțial turbăriile. Acest lucru expune turbăriile la mai mult oxigen, accelerând descompunerea și eliberarea carbonului. Drake menționează că există dovezi paleoambientale care arată că un eveniment similar s-a petrecut în trecut, ducând la pierderi masive de carbon organic.
Un cerc vicios cu consecințe globale
Dacă schimbările climatice cauzate de om au declanșat un astfel de eveniment și în prezent, s-ar putea instala un cerc vicios. CO2-ul eliberat ar contribui la încălzirea globală, amplificând efectele schimbărilor climatice. Deși impactul este mai mic comparativ cu emisiile antropice actuale, el nu este neglijabil.
Cercetătorii se tem că lacurile din Bazinul Congo ar putea deveni surse semnificative de gaze cu efect de seră, dar nu este clar cât de aproape suntem de acest punct critic. Următorul proiect al echipei se va concentra pe mecanismele din spatele acestor emisii și pe evoluția lor în ultimii 12.000 de ani, pentru a înțelege mai bine stabilitatea actuală a turbăriilor.
„Obiectivul nostru final este să stabilim un buget clar al carbonului pentru aceste turbării, pentru a evalua schimbările viitoare și stabilitatea lor actuală”, a declarat Drake.
